Băi serviciule. N-o să te scot niciodată la o bere.

Băi serviciule, aș vrea să stabilim o dată pentru totdeauna un aspect.

Nu eu sunt al tău, ci tu ești al meu.

Și nu te aștepta să te scot vreodată la o bere, că nu se va întâmpla. Știi de ce? Pentru că ești și vei fi mereu pe planul trei, după familie și prieteni.

S-ar putea să nu-ți cadă bine chestia asta, așa că o să încerc să-ți explic în așa fel încât să înțelegi.

Citește în continuare

Un drum, alt drum

guitar_on_road

Un drum e un drum e un drum.

Poți să-l străbați într-o direcție sau în cealaltă, să te întorci, să mergi chiar și de-a latul, în zig-zag, pe diagonală sau cum te taie capul.

Și sunt drumuri pe care, dacă o apuci, nu te mai poți întoarce. Oricum ai merge, șerpuit ca după câteva shoturi, cu pauze lungi și dese, încercând să faci un pas înainte și doi înapoi, realizezi, când treci pe lângă o anumită bornă din spațiu-timp, că există o singură direcție în care poți merge.

Înainte.

Citește în continuare

Scrisorică, scrisorică, ghici factură ce-i?

scrisoare

Astăzi am primit în cutia de facturi (da, de facturi, pentru că nu mai primesc de mult scrisori în cutia asta) un plic. Era de la administratorul fondului meu de pensii și conținea o hârtie în care îmi explicau ce s-a întâmplat cu banii mei în 2015.

O iau la bucătărie și, la o țigară și-o bere, o deschid cu deschizătorul meu de facturi (cunoscut înainte ca deschizătorul meu de scrisori), o citesc cap-coadă, mă minunez de câteva chestii de prin ea, o mai citesc o data și decid că trebuie să dau un telefon la numărul din respectiva… înștiințare. O bag la loc în plic și mă duc în sufragerie, cu gând s-o bag în rucsac.

Și în sufragerie mă surprinde fetița mea S. de aproape 3 ani, care, aparent, se uita la desene.

Citește în continuare

Și medalia „Cel mai bun copil din lume” se acordă…

best_kid_in_the_world

…fetiței mele!

Normal.

I shit you not. Am cel mai bun copil din lume. Sigur, are și ea, ca orice copil, excese de personalitate. Sigur, nu poți să te duci nici acolo unde până și regele se duce de unul singur, că te pomenești cu ea moț, pupăză curioasă să vadă ce faci. De parcă n-ar face și ea același lucru, din când în când. Sigur, te mai enervează când zice că vrea să mănânce ceva anume, îi încălzești, ia două lingurițe și decide că „gata”. Sau când n-a vrut să mănânce nimic toată ziua și tu, în disperare de cauză, vrând să știi că are totuși ceva în stomăcel, o întrebi cu speranță: „Dacă face tati comandă de pizza, mănânci?…” „Daaaa!” și mănâncă fix o nouăsprezecime de felie. Sigur că se mai scoală cu fundulețul ăla drăgălaș în sus atunci când nu-și face somnul. Sigur că…

Citește în continuare

Fii un erou! În 5 pași.

working_class

1. Naște-te așa cum trebuie.

Cuminte, fără prea multe complicații. Ar fi indicat să alegi calea naturală, așa încât ai tăi să nu cheltuie prea mulți bani pe o cezariană.

Bani la doctor, bani la anestezist, bani la terapie intensivă, bani la asistente să te mai ducă la maică-ta din când în când și s-o lase să vadă cum ți se face baie, cum ești schimbat și hrănit, așa încât când ajunge cu tine acasă să nu se întrebe care-i pasul 2. Fii cuminte, ieși pe unde ți-a fost dat de mama natură, nu-i băga pe ai tăi la cheltuială și vei fi un erou.

Citește în continuare

Copii frumoși, nu vă dați bătuți!

romania

Am fost în ieri seară la marșul din Ploiești, de la Primărie la Gara de Sud și înapoi. Au fost la marșul ăsta vreo 1000 și ceva de oameni (cred, nu mă pricep prea bine la estimarea maselor), în orice caz, mai mulți decât m-aș fi așteptat să fie și mult mai puțini decât mi-aș fi dorit. De toate felurile și, mai ales, de toate vârstele. Scandând cele mai variate lozinci, de la „Ieșiți din casă dacă vă pasă” la „Nu ne vindem țara”. Era chiar și-un rătăcit care a strigat de câteva ori „Nu vrem spitale, vrem catedrale”, până l-au căpăcit chiar ai lui și și-a dat seama că a înțeles-o pe de-a-ndoaselea.

Citește în continuare

E timpul să mă trezesc!

rock

Îmi place să cred că nu sunt vreun ipocrit. Nu mi-am pus poză de doliu pe Facebook, n-am dat share sau like la diverse articole scrise de oameni de bine și care de fapt nu spun nimic, n-am făcut tam-tam doar ca să mă audă lumea și nu cunosc pe nimeni care să fi murit în Colectiv, sau să fie foarte grav pe la vreun spital.

N-o să vorbesc despre drame personale, nu are niciun rost și nu ajută nici pe cei morţi, nici pe cei care se zbat între viață și moarte, nici pe noi, ceilalți. M-am săturat de toți cei care spun cuvinte seci, menite doar să aducă popularitate, imagine și cifre. Nu ajută pe nimeni, oameni buni. Opriți-vă.

Citește în continuare

Băi IKEA… Pe bune?… Actul III

ikea_3

„E de bine!!! Da’ nu prea.”

…și uite-așa, trecură zilele, până se făcu marți.

Marți seară, după (încă) o zi obositoare la muncă, primesc un telefon, ghici de la cine. Da, de la IKEA. O voce blondă și sprințară, plină de veselie – că deh, îmi dădea vești bune – mă anunță că patul meu este în stoc și că va fi livrat a doua zi, și că o să mai fiu sunat, în aceeași seară, de colegii ei de la livrări, ca să stabilim ora la care vor veni. Vă dați seama cu câtă bucurie am primit vestea asta și cum au început să mă mănânce palmele la gândul că a doua zi voi scoate cu grijă din cutii toate părțile componente, accesoriile, sculele și impecabilele instrucțiuni de montaj și mă voi apuca de meșterit.

Citește în continuare

Băi IKEA… Pe bune?… Actul II

ikea_2

„Vreau patul meu!”

A doua zi, duminică, ora 10. Plecat cu speranță de la ora 9 de acasă, cu netul verificat și cu convingerea că alea 6 bucăți de care zic ei pe net că le au există și în realitate. Intrat în magazin, făcut slalomul de rigoare (ca paranteză, băi IKEA, de ce dracu’ nu mă lași să mă duc din prima unde vreau și mă obligi să urc scările alea din dreapta și să mă plimb prin toate raioanele care nu mă interesează? Vrei neapărat să mă știi în formă?), luat căruț de-ăla mare, ajuns la rândul x secțiunea y…

Citește în continuare